www.strasnichandcrafted.ro
Tâmplării nu fac parte din acea categorie unde diploma se atârnă pe perete. În meseria de tâmplar totul se bazează pe moștenirea cunoștințelor și punerea lor în practică într-un mod personal. Cunoașterea lemnului este o artă, moștenești și duci mai departe. Ca tâmplar trebuie să stăpânești lemnul, să-l înțelegi, să-l lasi să devină totul - întru totul. De exemplu pentru construcția instrumentelor muzicale se folosesc următoarele specii de lemn: molidul, bradul, paltinul, fagul, carpanul, nucul, abanosul, palisandru.Molidul de rezonanță este materialul lemnos care propagă cel mai bine sunetul, având o conductibilitate mare în sensul fibrelor. Pentru ca molidul să corespundă cerințelor acustice, trebuie să îndeplinească următoarele condiții specifice, care încep chiar de la masivul în care s-a dezvoltat, și anume:
-masivul în care se dezvoltă molidul să fie des, uniform și regulat;
-altitudinea locului să fie cuprinsă între 800-1500 m;
-să aibă climă uniformă;
-să aibă sol umed, dar mai sărac decât cel obișnuit acestor categorii de specii;
Important:
-arborii doborâți pe o vreme cu temperatura de 276-278K pe zăpadă mare,nu pe ger, astfel prin cădere, se vor produce crăpături interne ale lemnului;
-vârstă să fie cuprinsă între 200-300 ani;
-inelele anuale să prezinte o mare regularitate;
-elasticitatea fibrelor să fie mare;
-structura simplă;
-zona lemnului târziu să fie cât se poate de constantă și să cuprindă maximum1/4-1/5 din lățimea inelului anual;
-să fie ușor de despicat, perfect radial;
-să nu prezinte defecte de structura, culoare, torsiune;
-culoare albă -aurie, sănătoasă, cu un luciu mătăsos;
Este contra indicat fasonarea materialului lemnos în timpul sezonului vegetativ, cât circulă seva, deoarece această depreciază în mare măsură calitățile sonore ale lemnului: pereții traheidelor și ai celulelor de parenchim se îmbibă cu seva, care pe lângă alte substanțe mai conțîn și rășînă.
Lemnul care se fasonează vara este mai puțîn sonor, este lemn greu și poate prezența chiar și pete albăstrui, în urma atacului unor ciuperci.
Prelucrarea lemnului în timpul verii duce la atacarea sa mai ușoară de către insecte xilofage. Recomandarea ar fi ca bușteanul de molid doborât să fie prelucrat în piese prefabricate până în luna mai( înainte de sosirea vânturilor calde de primăvară și a razelor solare puternice, fiindcă aceasta provoacă crăpături adânci, deteriorând lemnul)
Bradul, ca lemn de rezonanță, pentru a fi corespunzător în construcția instrumentelor muzicale, trebuie să întrunească aceleași condiții că și molidul. Bradul este mai greu de finisat și prelucrat, și din această cauza este evitată folosirea lui.
Paltinul este specia de lemn care, cantitativ, reprezintă ponderea cea mai mare în lemn din construcția instrumentelor muzicale(spatele, eclisele, gâtul)
Paltinul are o culoare albă, raze medulare evidente. În construcția instrumentelor muzicale se apreciază paltinul ondulat. Paltinul se comportă bine sub acțiunea uneltelor, și ca atare, se lucrează și se lustruiește bine, nu se scamoseaza. Bine uscat este foarte sonor.Se crapă și se constrânge mai puțin decât celelalte specii foioase, dar nu rezistă la umezeală.
Carpenul este lemnul cu o structura deasă, neputându-se distinge inelel anuale. Este unul dinspeciile de foioase tari care se dezvoltă frumos în climatul din țară noastră.
Datorită calităților sale, înlocuiește cu succes lemnul de abanos,având însă inconvenientul că trebuie colorat în negru și că această culoare în urma întrebuințării se șterge.
Nucul, datorită culorii închise pe care o prezintă, este preferat pentru fabricarea tastierii, în general la instrumentele cu coarde de ciupit. Se lustruiește ușor, păstrându-și luciul și după ce instrumentul a fost multă vreme întrebuințat. Amintesc aici că una din calitățile lemnului de nuc este fibra uniformă.
Lemnul prezintă defecte, defecte ce pot fi puse în valoare în orice industrie dar nu în cea muzicală,de aceea lemnul folosit pentru realizarea instrumentelor trebuie să fie lipsit de următoarele defecte:
--lemnul putred moale, de culoare galben-deschisă, uneori roșcată;
-putregai tare, de culoare run roșcată;
-lemn ce prezintă albăstreală- care provine de la uscarea în proaste condiții a acestuia;
despicarea necorespunzătoare, când debitarea s-a făcut oblic față de inelele anuale, mai mult tangențial decât radial.
Colorarea naturală se face cu:
-șofran;
-gomguta și curcumă;
-lemn galben;
-santal;
-pământuri colorate;
Utilizarea lacurilor la finisarea instrumentelor muzicale are,pe lângă rol estetic și rol protector, o influență favorabilă asupra calității acustice a instrumentului.
Comentarii
Trimiteți un comentariu