,,Omenirea care a trăit, spune Iorga, a lăsat monumente de tot felul: clădiri, statui, tablouri, monede, vase, ustensile, morminte, în sfârșit, urme scrise. Pentru a ne apropia deci de cunoașterea unui eveniment istoric trebuie să stăpânim tot complexul de urme pe care l-a lăsat acel eveniment.,,
Trăim într-o epoca de mare cotitură, decisive pentru tot și toate, aflate parcă într-o impetuoasă refacere.
Marginile cadrului de altădată se putea ușor opri, cu răgazul necesar de a contempla și cugeta la operele trecutului, s-au restrâns.
Lemnul, materialul ce a înmagazinat cea mai mare parte a istoriei, continuă și astăzi să ducă mai departe imaginea lucrărilor artistice.
Toate obiectele din lemn vechi, păstrate și astăzi, reprezintă de fapt forme și valori estetice perfecționate.Toate dovedesc legatuta cu timpurilor de demult, dar și păstrarea de-a lungul veacurilor a unor trăsături caracteristice strămoșilor.
Arta populară își are metodele ei proprii, în ceea ce privește realizarea.
Meșterul popular își realizează lucrările în mod cu totul deosebit de artistul instruit. Acesta din urmă stăpânește anumite legi ale compoziției, are o concepție mai mult sau mai puțin clară asupra conținutului pe care urmează să-l exprime.
Meșterul popular procedează în mod deosebit, el lucrează pe baza tradiției; el pleacă de la detaliu că să ajungă la ansamblu, juxtapunand scheme, simboluri, elemente.
Meșterul a cultivat de veacuri arta lucrului cu lemnul, totul s-a produs prin forme caracteristice ce înfățișează frumuseți ale căror origini se pierd în negura vremurilor.
Astfel, în mod empiric meșterul construiește, prelucrand direct materialul, fără reveniri posibile. Așa își țese covorul, așa își împodobește stâlpul de la pridvorul casei, așa își construiește casa și își prelucrează ustensilele de trebuință.
Comentarii
Trimiteți un comentariu