www.strasnichandcrafted.ro
Duritatea, acea proprietate ce indică precizia
cu care se poate lucra lemnul, prin lucru cu
diferite scule precum și pătrunderea cuielor în lemn,
dar și rezistența la uzură.
Pentru determinarea durității sunt cunoscute multe procedee,
iar clasificarea speciilor lemnoase după duritate
este următoarea:
Procedeul Janka:
>1000- lemn foarte dur –exemple: guiac, merișor
651-1000 – lemn dur - - exemple : carpen, salcâm, fag,
gorun, paltin
501-650 – potrivit de dur – exemple : stejar, ulm,vanj,
castam
351 – 500 – semidur – exemple: mesteacam, nuc, larice, anin
201- 350 – moale – exemple : brad,tei, plop, salcie,
zambru
<250 – foarte moale – exemple: pin
Un lucru foarte important de știut este
acela că, duritatea lemnului scade pe măsură ce umiditatea
creste.
Pe lângă duritate, altă proprietate a
lemnului este uzura. Uzura este efectul acțiunii de
distugere a suprafeței lemnului.
Acest lucru e exprimat prin pierderea în greutate sau prin micșorarea unor dimensiuni ale
pieselor.
Rezistența lemnului la uzură depinde de
specie, densitatea, umiditatea și de suprafața supusă uzurii.
Lemnul cu densitate mai mare și uscat se uzează mai puțin.
În funcție de rezistența la uzură,
speciile lemnoase se clasifică:
-foarte rezistente: salcâmul
-rezistente: nucul, frasinul, carpenul, stejarul
-puțin rezistente: pinul silvestru, salcia albă,
paltinul, ulmul, bradul
-foarte puțin rezistente: molidul,
teiul,plopul, pinul strob
În ultimele decenii lemnului i-au apărut numeroși concurenți,
dar cu toate acestea consumul de lemn n-a încetat niciodată, aceasta demonstrează că lemnul
nu este o materie pe care societatea noastră ar avea
de gând s-o respingă.
Comentarii
Trimiteți un comentariu