Am ales să realizez platouri de lemn, pentru utilitatea lor
şi istoria pe care o poartă pe umeri aceste obiecte, dintotdeauna prezente
alături de bunicii şi străbunicii noştri.
Tocătoarele din lemn sau platouri de lemn cunoscute sub denumirea de ,,
fund din lemn,, erau nelipsite din
blidarele străbunilor. Să nu uităm că aceste obiecte sau găsit dintotdeauna în
cultura poporului nostru, istoria ne povesteşte prin relatările Cronicarul
Priscus din anul 448, în care srie că Attila conducătorul hunilor, popor nomad
stabilit în Ţară Oaşului(acum), a dobândit de la strămoşii noştri daci obiceiul
de a mânca de pe platouri de lemn.
,,O masă fastuoasă a fost pregătită , pe tipsii de argint,
pentru noi şi barbari ai lui. Dar Attila mânca de pe platou de lemn şi era
foarte chibzuit în toate privinţele. Pe când oaspeţii săi beau din cupe de aur
şi argint, pocalul sau era din lemn.
(Priscus-În solie la Attila)
Am ales să lucrez cu lemn de stejar şi frasin datorită
simbolisticii întâlnite în cultura poporului nostru.
După cum remarcă Mircea Eliade: „arborele este încărcat cu
forţe sacre deoarece este vertical, creşte, îşi pierde şi-şi recăpăta frunzele,
şi deci se regenerează; el moare şi renaşte de nenumărate ori”.
În lucrările mele încerc să îmbin această simbolistică din
cultura poporului nostru cu cunoştinţele lucrului în lemn dobândite de la
bunicul meu , şi astfel să realizez obiecte utile ce să dăinuie şi să poarte cu
ele povestea dacilor.
Fac parte din generaţiile care au mai stat lângă bunici,
alături de natură şi tainele populare, am învăţat de la bătrânii satului să
ascult lemnul şi să îl las să-şi aleagă singur forma. Sfetnicul îmi este lemnul
aşa cum a fost sfetnic de veacuri, modelele lui îmi inspiră formele lucrărilor
.
Comentarii
Trimiteți un comentariu