Dupa cum va spuneam,
am început să cunosc tainele lemnului în atelierul bunicului şi apoi să dau o
viziune proprie proiectelor .
Am ales să realizez
tocătoare de lemn, pentru utilitatea lor şi istoria pe care o poartă pe umeri
aceste obiecte, dintotdeauna prezente alături de bunicii şi străbunicii noştri.
Tocătoarele din lemn,
cunoscute sub denumirea de ,, fund din lemn,, erau nelipsite din
blidarele străbunilor. Să nu uităm că aceste obiecte sau găsit dintotdeauna în
cultura poporului nostru, istoria ne povesteşte prin relatările Cronicarul
Priscus din anul 448, în care srie că Attila conducătorul hunilor, popor nomad
stabilit în Ţară Oaşului(acum), a dobândit de la strămoşii noştri daci obiceiul
de a mânca de pe platouri de lemn.
,,O masă fastuoasă a
fost pregătită , pe tipsii de argint, pentru noi şi barbari ai lui. Dar Attila
mânca de pe platou de lemn şi era foarte chibzuit în toate privinţele. Pe când
oaspeţii săi beau din cupe de aur şi argint, pocalul sau era din lemn.
(Priscus-În solie la
Attila)
Am ales să lucrez cu
lemn de stejar şi frasin datorită simbolisticii întâlnite în cultura poporului
nostru.
După cum remarcă Mircea
Eliade: „arborele este încărcat cu forţe sacre deoarece este vertical, creşte,
îşi pierde şi-şi recăpăta frunzele, şi deci se regenerează; el moare şi renaşte
de nenumărate ori”.
În operele mele încerc
să îmbin această simbolistica din cultura poporului nostru cu cunoştinţele
lucrului în lemn dobândite de la bunicul meu , şi astfel să realizez obiecte
utile ce să dăinuie şi să poarte cu ele povestea dacilor.
Fac parte din
generaţiile care au mai stat lângă bunici, alături de natură şi tainele
populare, am învăţat de la bătrânii satului să ascult lemnul şi să îl las să-şi
aleagă singur forma. Sfetnicul îmi este lemnul aşa cum a fost sfetnic de
veacuri, modelele lui îmi inspiră formele de tocătoare . Am ales să rămân în
România şi să continui prin activitatea mea realizarea acestor obiecte
straşnice .
La fel ca acest popor iubesc armonia , culorile şi
lucrurile trainice şi poate de aceea am ales să îmi semnez lucrările cu
,,Straşnic,, un cuvânt pentru care o traducere ţi-ar lua minim o jumătate de
pagină de detalii.
Comentarii
Trimiteți un comentariu