Într-o
oarecare măsură a reînviat dorința populară pentru
mobilierul din lemn de stejar.
Lemnul
de stejar, un lemn folosit de sute de ani în construcții datorită durității și robusteții fibrei,
a pornit încet drumul spre obiectele de artă.
Folosit în construcția navelor
maritime, urmează călătoria pentru șinele de
tren, construcții masive, apoi utilizarea în industria
vinului pentru realizarea butoaielor.
Lemnul
de stejar, oricum l-ai lua a avut o importantă economică în fiecare perioadă din istorie.
Epoca Victoriană a
marcat o nouă etapă în istoria lemnului de stejar, astfel,
la sfârșitul anilor 1800 lemnul de stejar a ajuns să fie
folosit pentru décor de interior. Finisat cu straturi de lac, obiectele din lemn
de stejar au devenit extrem de populare, epoca - Golden Oak,
culmininand cu creațiile artistice din anii 1920 ale lui Gustav
Stickley.
Astfel că obiectele de
interior realizate din lemn de stejar au reușit să capteze
atenția, fiind singurele ce aduceau o nuanță caldă, boiemă în încăperile greoaie.
Stejarul
a pierdut teren în lupta cu lemnul de nuc și mahon, când mobila din aceste esențe își punea parafa pe la mijlocul
sec VIII până la sfârșitul sec IX. Dar, lemnul de
stejar mai era folosit excesiv în mediul rural, rămânând un
lemn de căpătai pentru decorul rustic.
Odată cu
accesiunea clasei de mijloc, dar și deficitul de lemn de nuc, a renăscut din nou
apetitul pentru lemnul de stejar, o esență ce stavileste dorința de
lemn masiv a acelor vremuri.
Dezvoltarea rapidă și accensiunea
pe scară socială a clasei medii, a dus la o dorință continuă de
consum, astfel că lemnul a fost supus și el unui proces de
modernizare.
Sau căutat noi posibilități de îmbunătățire în industria
mobilei, de diminuare a consumului de lemn, mecanizarea procedeelor de lucru cu
lemnul, și în general de îmbunătățire a timpilor de
lucru.
Mânuirea lemnului
masiv a supravetuit pe nișe, unde și acum adepții tehnicilor
manuale de lucru scot obiecte cu adevărat artistice, greu
de evaluat.
Comentarii
Trimiteți un comentariu