Povestea lemnului este povestea copilăriei mele, povestea lucrurilor mărunte care mă făceau cândva atât de fericit. Aud parcă și acum zgomotul făcut de rindeaua veche pe bucata de lemn proaspăt tăiat.
Nimic nu se compară cu amintirile legate de atelierul bunicului, pregătit cu migală din zori de zi, și pus în slujba lemnului până în miez de noapte.
Lumea și-a schimbat cursul dar obiectele lucrate de meșteri rămân mărturia vie a creației fără sfârșit.
Meșterul da viață materialului prin trăiri, simțiri prinse pe suprafața lucrării.
Acolo unde este prezent meșterul, acolo apare îndemânarea, tehnica, măiestria, creația.
Munca meșterului, lucrul mâinilor sale este realitatea vie oferită sub formă unui produs. Formele și motivele alese în lucrări sunt venite dintr-o sete de frumos.
Astfel tot ce mâna asprita de muncă, atinge, este expresia creației.
Comentarii
Trimiteți un comentariu