Umiditatea lemnului


Aspectul și durabilitatea produsului finit din lemn de stejar are la baza umiditatea controlată. Lemnul de stejar, una din cele mai râvnite esențe de lemn, are nevoie de o uscare – depozitare standard pentru un rezultat spectaculos.
În esență, lemnul de stejar este prețios în primul rând pentru substanțele tanante din construcția acestuia. Aici joacă un rol important apa, astfel uscarea – depozitarea standard duc la controlul umiditații și obținerea inflexiunilor de culoare, poate unele din cele mai spectaculoase întâlnite în imaginea unei singure bucăți de lemn.
În activitatea depusă pentru realizarea platourilor de servire Strașnic, pe lângă uneltele de mâna pe care le folosesc, o atenție deosebită primește lemnul cu care lucrez.
Am ales stejarul, pentru că așa cum m-a învățat bunicul, este singurul lemn ce prinde în imaginea finală, sentimentul și trăirea meșterului.
Stejarul, un lemn ce își prezintă fibra robustă cu cât este lucrat manual, cu cât îi respecți duritatea lucrând cu grijă și îl lași să-și dezvăluie frumusețea șlefuind fibra din aproape în aproape. Ca toate acestea să fie vizibile am adus în discuție – umiditatea lemnului – un subiect trecut cu vederea de către meșteri.

Cheresteaua poate fi clasificată: - după modul de prelucrare a canturilor:
-tivită, cu ambele cânturi plane sau parţial plane;
-netivită, cu cânturi care păstrează forma buşteanului;
- semitivită, cu un cant tivit;
 după conţinutul de umiditate :
-verde, cu umiditate mai mare de 30%;
-zvântată, cu umiditate de 24%- 30%;
-semiuscată, cu umiditate de 18% -24%;
- uscată, cu umiditate sub 18%;
după modul de prelucrare:  neprelucrată ; semifabricată; prefabricată;
după modul de aranjare a inelelor anuale pe secţiunea transversală :
-cherestea radială, la care unghiul între tangență la inelele anuale şi muchia feţei este de 61o - 90o ;
- cherestea semiradială, la care unghiul este de 45o - 60o ;
- cherestea tangenţială, cu unghiul;
Datorită variaţiei caracteristicilor lemnului cu umiditatea valorile lor sunt date pentru un conţinut standard de umiditate (în mod curent 12%) urmând ca în practică să fie corectate în funcţie de condiţiile efective de lucru ale lemnului şi umiditate.
Apa din interiorul masei lemnoase poate avea una din următoarele forme: - apă liberă ( capilară) care umple vasele lemnului şi golurile intercelulare; - apă legată (hidroscopică sau coloidală) care se fixează pe pereţii celulelor, între micelele ce compun aceşti pereţi; - apă de constituţie, care face parte din substanţele chimice ce alcătuiesc masa lemnoasă. Din punct de vedere al umidităţii masei lemnoase, respectiv a cantităţii de apă din interiorul lemnului se disting două domenii:
- domeniul higroscopic, când conţinutul de umiditate a lemnului este inferior punctului de saturaţie a fibrelor, care variază la majoritate esenţelor între 25%-35% (stabilit practic la aprox. 28%). În acest domeniul umiditatea lemnului variază funcţie de umiditatea relativă a aerului şi de temperatura mediului ambient.
- domeniul capilar, când umiditatea este superioară punctului de saturaţie a fibrelor. Există de asemenea situaţia în care lemnul este complet umed (umiditatea este mai mare de 40%, caracteristic lemnului aflat total în contact cu apa). Punctul de saturaţie are o mare importanţă practică deoarece variaţia umidităţii sub această valoare duce la schimbări importante ale proprietăţilor lemnului, la schimbarea dimensiunilor acestuia şi dă naştere fenomenelor de contracţie şi de umflare.
Prin contracţie şi umflare se înţelege schimbarea dimensiunilor lemnului sub influenţa variaţilor de umiditate.
Deformaţiile datorită variaţiei umidităţîi sunt influenţate de specia lemnului, de structura şi densitatea lui precum şi de prezenţa în volumul elementelor din lemn a unei cantităţi mari de lemn de alburn, care determină deformaţii mai mari. Asemănător tuturor materialelor şi lemnul îşi schimbă dimensiunile proporţional cu variaţia de temperatură, în limitele normale de temperatură.
Structuri din lemn  - Curs an III CCIA 



Comentarii