Platouri din lemn - scurtă istorie

Am ales să realizez platouri de lemn, pentru utilitatea lor şi istoria pe care o poartă pe umeri aceste obiecte, dintotdeauna prezente alături de bunicii şi străbunicii noştri.

Tocătoarele din lemn sau platouri de lemn cunoscute sub denumirea de ,, fund  din lemn,, erau nelipsite din blidarele străbunilor. Să nu uităm că aceste obiecte sau găsit dintotdeauna în cultura poporului nostru, istoria ne povesteşte prin relatările Cronicarul Priscus din anul 448, în care srie că Attila conducătorul hunilor, popor nomad stabilit în Ţară Oaşului(acum), a dobândit de la strămoşii noştri daci obiceiul de a  mânca de pe platouri de lemn.
,,O masă fastuoasă a fost pregătită , pe tipsii de argint, pentru noi şi barbari ai lui. Dar Attila mânca de pe platou de lemn şi era foarte chibzuit în toate privinţele. Pe când oaspeţii săi beau din cupe de aur şi argint, pocalul sau era din lemn.
(Priscus-În solie la Attila)

Am ales să lucrez cu lemn de stejar şi frasin datorită simbolisticii întâlnite în cultura poporului nostru.
După cum remarcă Mircea Eliade: „arborele este încărcat cu forţe sacre deoarece este vertical, creşte, îşi pierde şi-şi recăpăta frunzele, şi deci se regenerează; el moare şi renaşte de nenumărate ori”.
În lucrările mele încerc să îmbin această simbolistică din cultura poporului nostru cu cunoştinţele lucrului în lemn dobândite de la bunicul meu , şi astfel să realizez obiecte utile ce să dăinuie şi să poarte cu ele povestea dacilor.


Fac parte din generaţiile care au mai stat lângă bunici, alături de natură şi tainele populare, am învăţat de la bătrânii satului să ascult lemnul şi să îl las să-şi aleagă singur forma. Sfetnicul îmi este lemnul aşa cum a fost sfetnic de veacuri, modelele lui îmi inspiră formele lucrărilor .

Comentarii