Aleg să scriu poveştile a doi oameni care m-au format pe mine ca om, Constantin Toderau, dar care au marcat şi apariţia proiectului meu Straşnic. Doi oameni care prin devotamentul lor au influenţat înclinaţia mea pentru meşterit, două modele de viaţă ce-mi oferă mândria de a fi om.
Uităm tot mai mult că suntem fiinţe inventive, că ne place să mesterim şi să scoatem frumosul, aşa cum îl vedem noi.
Uităm tot mai mult că suntem fiinţe inventive, că ne place să mesterim şi să scoatem frumosul, aşa cum îl vedem noi.
Meseriile şi meşterii nu vor muri niciodată!
Costel C. Toderau
n-14.05.1933
m-25.11.2011
n-14.05.1933
m-25.11.2011
La vârsta de 17 ani a început ucenicia în atelierul străbunicului Costel Toderau, unde a învăţat arta uscării lemnului şi tehnica de fabricare a mobilierului. A lucrat 10 ani în atelierul stră-bunicului şi odata cu modernizarea lumii , apariţia fabricilor, schimbărilor politice la nivel de ţară, bunicul a fost încadrat în tâmplărie, la fabricarea de mobila Moldo-Mobila. Aici bunicul Costel C .Toderau şi-a adus contribuţia prin cunoştinţele dobândite în anii de ucenicie, la realizarea de lucrări din lemn, îndelung apreciate în diferite ţări ale lumii.
Chiar dacă era un număr între cei 1400 de angajaţi ai Moldo-Mobila, îi plăcea să spună tot timpul, că atunci când trecea pe poarta fabricii era cunoscut după nume. Toate acestea datorită contribuţiei aduse liniei de creaţie a mobilei, linie ce îmbina plăcut elemente din tradiţia populară cu design-ul ultimilor ani.
După pensionare nu a reuşit să se împace cu idea de odihnă şi a continuat munca în propriul atelier, dar de data această avea şi el la rândul lui ucenici.
Intrebat de ce a ales să lucreze lemnul, răspunsul a fost pe cât de sincer pe atât de adevărat ,, că nu tu alegi meseria ci ea te alege pe tine, dar trebuie să o laşi,,.
Străbunicul Alexandru Gheorghiu!
Născut în 9 august 1909,decedat în 8 august 1992
Născut în 9 august 1909,decedat în 8 august 1992
Alexandru Gheorghiu (străbunicul meu) strălucit cofetar al Iaşului îşi începe lungul şir al vieţii în februarie 1909 în familia de burghezi Gheorghiu.
Urmează o viaţă tumultoasă marcată de treceri bruşte de la bogăţie la sărăcie, de la libertate la prizonierat. Înfruntă cu stoicism toate piedicile vieţii şi iese învingător în calea destinului sau, purtat doar de dorinţa arzătoare de a schimba lumea în bine prin arta aromelor şi a gusturilor.
Urmează o viaţă tumultoasă marcată de treceri bruşte de la bogăţie la sărăcie, de la libertate la prizonierat. Înfruntă cu stoicism toate piedicile vieţii şi iese învingător în calea destinului sau, purtat doar de dorinţa arzătoare de a schimba lumea în bine prin arta aromelor şi a gusturilor.
Îşi începe activitatea ca ucenic în cofetăria Voitinovici Adam localizată pe str Cuza Vodă nr 75 Iaşi, lucrează aici timp de cinci ani trecând prin toate etapele uceniciei şi ajungând în cel mai scurt timp la statutul de cofetar datorită talentului său.
După această perioada decide să se dedice unei afaceri de familie unde va lucra alături de fratele sau timp de patru ani.
De aici îşi continuă activitatea de cofetar la:
-Cofetăria cu emblema- Vegetarianul sub numele Lupu Moise şi Cofetăria Lupovici din str Piaţă Unirii nr 7 Iaşi 1933-1937
-Lăptăria şi Cofetăria Stoian Gherghiev şi Vlad din Piaţă Unirii nr 6 Iaşi1937-1938
-Cofetăria Fundaţiei -Winchievichi Victor, Păcurari Iaşi 1938-1944
În martie 1944 se iroleaza pe front, iar în august 1944 cade prizonier în mâinile ruşilor.Greutăţile celui de al II-lea război mondial vor pune o amprentă grea asupra unui om care la numai trezesicinci de ani trece prin două războaie mondiale, nenumărate lipsuri material şi lipsa păcii. În prizonierat un maior polonez îl recomandă pentru bucătărie, aici viata părea mult mai uşoară în comparaţie cu muncile istovitoare din lagărele de concentrare.
Patru ani a stat străbunicul în prizonierat departe de familie şi de pământul românesc. Intrând în mediul sau al bucătăriei, face viata mai uşoară pentru prizonierii din lagăr, îşi riscă viaţă oferind o fărâmă de mâncare pentru mulţi din cei ce erau osândiţi la muncă silnică în minele de cărbuni.
După această perioada decide să se dedice unei afaceri de familie unde va lucra alături de fratele sau timp de patru ani.
De aici îşi continuă activitatea de cofetar la:
-Cofetăria cu emblema- Vegetarianul sub numele Lupu Moise şi Cofetăria Lupovici din str Piaţă Unirii nr 7 Iaşi 1933-1937
-Lăptăria şi Cofetăria Stoian Gherghiev şi Vlad din Piaţă Unirii nr 6 Iaşi1937-1938
-Cofetăria Fundaţiei -Winchievichi Victor, Păcurari Iaşi 1938-1944
În martie 1944 se iroleaza pe front, iar în august 1944 cade prizonier în mâinile ruşilor.Greutăţile celui de al II-lea război mondial vor pune o amprentă grea asupra unui om care la numai trezesicinci de ani trece prin două războaie mondiale, nenumărate lipsuri material şi lipsa păcii. În prizonierat un maior polonez îl recomandă pentru bucătărie, aici viata părea mult mai uşoară în comparaţie cu muncile istovitoare din lagărele de concentrare.
Patru ani a stat străbunicul în prizonierat departe de familie şi de pământul românesc. Intrând în mediul sau al bucătăriei, face viata mai uşoară pentru prizonierii din lagăr, îşi riscă viaţă oferind o fărâmă de mâncare pentru mulţi din cei ce erau osândiţi la muncă silnică în minele de cărbuni.
Eliberat în 1948 îşi reia viaţa de unde o lăsase în martie 1944, îşi adună familia alungată aproape de Curtea de Argeş şi se angazeaza cofetar la Cofetăria Vlădescu Constantin din str Cuza Vodă Iaşi unde va lucra în perioada 1948-1950.
Din 1950 până în 1992 munceşte pe cont propriu într-un atelier amenajat lângă locuinţa sa .În acest atelier va da frâu imaginaţiei şi realizează opere gastronomice cu care va participa la concursuri în Paris, Bucureşti şi Constanţa , şi va delecta rând pe rând sute de iubitori de deserturi şi produse tradiţionale.
Din 1950 până în 1992 munceşte pe cont propriu într-un atelier amenajat lângă locuinţa sa .În acest atelier va da frâu imaginaţiei şi realizează opere gastronomice cu care va participa la concursuri în Paris, Bucureşti şi Constanţa , şi va delecta rând pe rând sute de iubitori de deserturi şi produse tradiţionale.
Timpul a asternut praf pe maculatura lăsată după zeci de ani de muncă in laboratoare de cofetarie si in rectificari de retetare ale Ministerului Comertului Interior, dar nu şi peste sămânţa de a duce la nivel de arta orice meserie.
Bucurii.
Comentarii
Trimiteți un comentariu